A crede sau a nu crede ... in ce?

Ce preferi?
Sa fii un credincios de suprafata, conformist, sau un nonconformist autentic?
Decat sa spun ca sunt ortodoxa pentru ca asa m-am nascut si am respectat normele impuse de BOR pana la un anumit punct al vietii, prefer sa recunosc ca la un moment dat au aparut intrebari, indoieli, care au dus pana la incapacitatea de a mai crede ceea ce credeam pana atunci.
Mi-am dat seama ca si daca nu ar exista Dumnezeu, tot as crede pentru ca am nevoia sa cred, ca prefer ideea Iadului si a chinului vesnic, decat a trecerii totale in nefiinta. Fiinta care nu poate concepe ca ar putea ajunge nefiinta...
Si cum si cercetarile arata ca exista anumiti centri nervosi raspunzatori de credinta, si ca aceasta, ca si "viziunile religioase" pot fi generate prin stimularea acestor centrii nervosi prin curenti electrici, nu ai cum sa nu te intrebi daca chiar exista Divinitata, sau e doar nevoia omului de a crede? Atunci cand crezi ai un sentiment de securitate, automat ti se da pe tava un sens al vietii si nu trebuie sa mai treci prin angoasa cautarii lui. Pur si simplu stii ce sa faci cu viata ta pentru ca ti se spune ce "trebuie" sa faci. Nu mai e nevoie sa te gandesti tu, sa filosofezi prea mult, sa te confrunti cu anxietatea mortii si a lipsei de sens.
Or eu am ales sa ma framant, sa caut, pentru ca nu am putut sa aleg altfel. Prefer sa fiu autentica si sincera cu mine si sa recunosc ca sunt "spiritual, but not religios". Nu sunt atee, doar AGNOSTICA cu nevoia de spiritualitate. Nu pot spune ca nu cred, ca nu exista Dumnezeu si viata de dupa moarte, ci spun ca nu stiu ce sa cred. Poate la fel de bine sa si exista, dar si sa nu existe, deocamdata iau in calcul in egala masura ambele posibilitati.
Am inceput acest blog pentru a imi limpezi ideile si a ma calauzi in cautarea mea. Nu spun ca este adevarat ceea ce scriu, ca am dreptate in ceea ce scriu. Sunt numai ganduri si framantari. Deocamdata religia mea este AUTENTICITATEA, si din pacate mai pacatuiesc, ma mai abat din cand in cand, furata de valtoarea vietii. Vom vedea ce va mai fi si cum vor mai evolua ideile mele ... in cautarea credintei sau poate ... a propriei persoane.