Un imparat din orientul indepartat ajunse la batranete si stia ca venise timpul sa aleaga un succesor. In loc sa il aleaga pe unul din copiii sau asistentii sai a decis sa faca ceva diferit. Intr-una din zile i-a adunat pe toti copiii din imparatia sa si le-a spus: "A sosit timpul sa imi aleg un succesor. Asa ca am decis ca succesorul meu sa fie unul dintre voi!"
Copiii erau socati. Dar imparatul a continuat: "Am sa dau astazi fiecaruia dintre voi cate o samanta. Vreau ca fiecare sa o planteze si apoi sa aiba grija zilnic de ea: sa o udati si sa o ingrijiti iar dupa un an sa va intoarceti la palat. Eu voi judeca dupa plantele pe care mi le aduceti cine va fi urmatorul imparat!"
In acea multime se afla si un baiat pe care il chema Ming. Ca toti celalti copii a primit si el o samanta si a plecat incantat cu ea spre casa. I-a spus mamei sale povestea iar aceasta l-a ajutat in a alege un vas si pamant potrivit. Baiatul a plantat samanta si apoi a udat-o zilnic cu deosebita atentie. In fiecare zi, spre seara, venea sa vada daca a rasarit ceva din samanta primita de la imparat.
Trecusera deja 3 saptamani si ceilalti copii deja incepusera sa vorbeasca despre plantele lor. Ming era mereu tacut pentru ca din samanta lui deocamdata nu crescuse nimic. Au trecut 4 saptamani, apoi 5 saptamani si mai apoi 6 luni iar Ming, desi uda samanta cu constiinciozitate, nu avea inca o planta. Incepuse sa se simta ca un ratat iar un sambure de indoiala incolti in inima sa. Daca dintr-un motiv sau altul isi omorase planta si nimic nu va mai rasari din samanta sa?
Toti prietenii lui aveau deja copacei sau plante uriase numai el nu avea nimic. Bine inteles ca Ming nu le-a spus nimic prietenilor sai si uda samanta in continuare in speranta ca un miracol se va intampla.
A trecut un an si sosise ziua in care toti copii din regat trebuiau sa se intoarca la palat cu plantele pentru a fi inspectate de imparat. Ming ii spuse mamei sale ca nu vrea sa se duca cu un vas gol la imparat dar aceasta l-a sfatuit sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale. Asa ca Ming, onest din fire, desi simtea ca ii este rau la stomac din pricina trairilor pe care le avea, a plecat la palat cu vasul gol.
Cand a ajuns acolo a vazut la ceilalti copii o mare varietate de plante, una mai frumoasa decat cealalta, in toate formele si culorile. Bine inteles ca toti copii radeau de el pentru ca venise cu vasul gol si unii chiar ii spuneau ironic: "Nu-i nimic! Poate data viitoare o sa iti iasa mai bine!"
Cand imparatul a intrat in sala copiii au amutit iar Ming s-a ascuns undeva in spate pentru a nu fi observat. Imparatul a rostit: "Astazi imi voi alege un succesor!" si incepu inspectia plantelor. Vazand dupa o vreme vasul gol a lui Ming, imparatul ordona sa fie adus in fata multimii. Ming era inspaimantat si tot ce putea gandi era: "Imparatul stie ca sunt un ratat! Probabil ca acum ma va omori ca sa ma dea drept exemplu negativ celorlati!".
Imparatul a spus: "Iata-l pe noul vostru imparat! Numele lui e Ming!". Lui Ming nu ii venea sa creada. Fusese la un pas sa isi piarda viata iar acum e proclamat imparat? Cum putea fi el noul imparat?
Apoi imparatul a continuat: "Acum un an am dat fiecaruia dintre voi cate o samanta. V-am spus sa luati samanta si sa o plantati, sa o ingrijiti si apoi peste un an sa mi-o aduceti inapoi. Numai ca am omis sa va spun ca v-am dat tuturor seminte fierte, din care e imposibil sa creasca ceva. Toti cu exceptia lui Ming mi-ati adus inapoi copaci, plante si flori dar asta pentru ca ati inlocuit samanta pe care v-am dat-o. Ming a fost singurul care a fost onest si nu a inlocuit-o si a avut curaj sa se intoarca la palat cu un vas in care nu crescuse nici o planta. Asa ca incepand de azi Ming este noul vostru imparat!"
*******
EPILOG:
Daca plantezi onestitate ai sa culegi incredere.
Daca plantezi bunatate ai sa culegi prietenie.
Daca plantezi umilinta ai sa culegi maretie.
Daca plantezi perseverenta ai sa culegi victorie.
Daca plantezi consideratie ai sa culegi armonie.
Daca plantezi munca ai sa culegi succes.
Daca plantezi iertare ai sa culegi impacare.
Daca plantezi credinta ai sa culegi miracole.
Pe de alta parte:
Daca plantezi mincuna ai sa culegi neincredere.
Daca plantezi egoism ai sa culegi singuratate.
Daca plantezi mandrie ai sa culegi distrugere.
Daca plantezi invidie ai sa culegi necazuri.
Daca plantezi lacomie ai sa culegi pierdere.
Daca plantezi barfa ai sa culegi dusmani.
Daca plantezi griji ai sa culegi riduri.
Daca plantezi pacat ai sa culegi vinovatie.
luni, 14 iunie 2010
Scopul Vietii
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea, senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat! Ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....
- Pai, chiar asta fac si acum ...
Morala
Un proverb arab spune ca "Multumirea cu putin este avere ce nu se termina."
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.
- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.
- Si cat va dura sa fac toate astea, senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat! Ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?
- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....
- Pai, chiar asta fac si acum ...
Morala
Un proverb arab spune ca "Multumirea cu putin este avere ce nu se termina."
CEI 2 LUPI
Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau si-l invata:
"In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila, o lupta intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila, iubirea."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
"Si care dintre ei va invinge?"
Batranul il priveste in ochi:
"Cel pe care il vei hrani!!!"
Alte povesti:
http://club.dao.ro/povestiri/scopul_vietii/10
"In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila, o lupta intre doi lupi. Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia, autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele. Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea si mila, iubirea."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui:
"Si care dintre ei va invinge?"
Batranul il priveste in ochi:
"Cel pe care il vei hrani!!!"
Alte povesti:
http://club.dao.ro/povestiri/scopul_vietii/10
POT ALEGE!
Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca. La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul. Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede. A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice. Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii. Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand. Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara. Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
- Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
- Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
- Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
- Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii. Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand. Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara. Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine.
- Ce ai invatat tu? il intreba pe primul.
- Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea.
- Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc… dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine… Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul.
- Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar… am ales eu calea cea mai buna catre tine?
- Da, ai ales bine…
Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE… iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei.
DRAGOSTEA ADEVARATA
Odata am avut o prietena de care eram foarte apropiat. Pe cand stateam impreuna pe marginea unei piscine ea si-a umplut causul palmelor cu apa si a ramas astfel nemiscata in fata mea. Apoi mi-a zis:
"Priveste apa aceasta pe care o tin in causul palmelor. O vezi? Ea simbolizeaza Dragostea. Atata vreme cat tii palmele deschise cu grija permitandu-i sa ramana acolo, ea va ramane mereu acolo. In schimb daca inchizi palmele strangand degetele in incercarea de a o poseda ea va curge printre degete!"
"Aceasta este cea mai mare greseala pe care o fac oamenii cand intalnesc dragostea adevarata... incearca sa o controleze prin posesivitate, ei ordona si apoi au asteptari ridicate... si la fel cum s-a scurs apa din pumn asa se va indeparta si dragostea de ei. Pentru ca dragostea e menita sa fie libera, nimeni nu poate sa ii schimbe adevarata natura."
"Daca exista oameni pe care ii iubesti permite-le sa fie fiinte libere. Daruieste si nu astepta nimic in schimb. Ofera sfaturi dar nu iti impune opinia. Cere dar nu ordona. Poate ca suna simplu dar aceasta este o lectie ce poate dura o viata intreaga pentru a fi invatata."
"Acesta este secretul dragostei adevarate. Pentru a o resimti pe deplin trebuie sa nu ai nici un fel de asteptari de la cei pe care ii iubesti si sa manifesti pentru ei grija neconditionata."
Un ultim gand ce imi trece prin minte:
"Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care il avem ci in numarul de momente care ne taie respiratia."
Swami Vivekananda
"Priveste apa aceasta pe care o tin in causul palmelor. O vezi? Ea simbolizeaza Dragostea. Atata vreme cat tii palmele deschise cu grija permitandu-i sa ramana acolo, ea va ramane mereu acolo. In schimb daca inchizi palmele strangand degetele in incercarea de a o poseda ea va curge printre degete!"
"Aceasta este cea mai mare greseala pe care o fac oamenii cand intalnesc dragostea adevarata... incearca sa o controleze prin posesivitate, ei ordona si apoi au asteptari ridicate... si la fel cum s-a scurs apa din pumn asa se va indeparta si dragostea de ei. Pentru ca dragostea e menita sa fie libera, nimeni nu poate sa ii schimbe adevarata natura."
"Daca exista oameni pe care ii iubesti permite-le sa fie fiinte libere. Daruieste si nu astepta nimic in schimb. Ofera sfaturi dar nu iti impune opinia. Cere dar nu ordona. Poate ca suna simplu dar aceasta este o lectie ce poate dura o viata intreaga pentru a fi invatata."
"Acesta este secretul dragostei adevarate. Pentru a o resimti pe deplin trebuie sa nu ai nici un fel de asteptari de la cei pe care ii iubesti si sa manifesti pentru ei grija neconditionata."
Un ultim gand ce imi trece prin minte:
"Viata nu se masoara in numarul de respiratii pe care il avem ci in numarul de momente care ne taie respiratia."
Swami Vivekananda
IUBIREA NECONDITIONATA
Un tanar fusese in razboi in Vietnam aproape 3 ani de zile. Intr-un final se intoarce in America si isi suna parintii la telefon:
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea...
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru... baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi.
Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau pe care nimeni nu-i baga in seama...
- Mama, tata, ma intorc acasa, dar vreau sa va cer o favoare. Am un prieten foarte bun si as vrea sa il aduc acasa cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare placere sa il cunoastem, au spus parintii.
- Mai e ceva ce ar trebui sa stiti despre el; in timpul razboiului a fost ranit foarte rau. A calcat pe o mina si explozia l-a lasat fara o mana si un picior. Nu are unde sa se duca si vreau sa vina sa stea cu voi acasa.
- Ne pare rau sa auzim asta, fiule. Poate rezolvam cumva sa ii gasim unde sa stea.
- Nu, vreau sa stea impreuna cu noi acasa.
- Fiule, ii raspunde tatal, nu-ti dai seama despre ce vorbesti. Un om handicapat ca el inseamna o povara foarte mare pentru noi. Avem si noi vietile noastre de trait. Ce sens are sa ne incarcam viata cu unul ca el. Lasa-l in pace si vino acasa. O sa-si gaseasca el unde sa stea...
In acest moment, fiul inchide telefonl brusc. Parintii n-au mai auzit nimic de el de atunci. Dupa cateva zile, au primit un telefon de la Politie care ii anunta ca fiul lor s-a sinucis aruncandu-se de pe o cladire. Erau chemati sa identifice trupul. Parintii inmarmuriti, au ajuns repede la morga si acolo au descoperit ca intr-adevar, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru... baiatul lor avea doar o mana si un picior.
Parintii din poveste seamana cu noi.
Ne e atat de usor sa ii acceptam si sa ii iubim pe cei care sunt amuzanti, plini de viata, fara probleme, dar nu ne pasa de cei care ne pot incurca planurile, care au probleme, sau pe care nimeni nu-i baga in seama...
DOUA INIMI
Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
Mahatma Ghandi
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
Mahatma Ghandi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
