Fata care a facut lumea sa taca pentru 5 min.

Fericire

Iti doresc fericire,
dar nu fericirea care se cumpara
izolandu-te de lume.
Nici cea prin care iti renegi visul
de dragul confortului.
Iti doresc fericirea de a face
ceea ce te pricepi cel mai bine.
De a-ti asuma riscul incercarii.
De a-ti asuma riscul daruirii.
De a-ti asuma riscul iubirii.

Fii liber!

Fie ca anii care vin sa-ti aduca noi sperante,
noi inceputuri, noi aventuri, noi descoperiri.

Fie ca intotdeauna sa te bucuri,
sa fii curios si proaspat precum un copil.

Oricat de mica ar fi barca in care navigheaza fiece viata,
oricat de mari ar fi oceanele si pericolele...
Fie ca soarele sa lumineze crestele valurilor
si sa schimbe directia panzelor.
Fie ca vantul curat sa indrepte corabia.

Fie ca azi si de-a pururea
sa te bucuri de minunatiile lumii.

Nu-ti cunosc visele,
Sper doar ca intr-o zi ele sa devina realitate.

Fii liber! Tinteste sus! Fii hotarat si puternic!

Traieste din plin fiecare zi!
Pretuieste tineretea, sanatatea, aptitudinile, speranta
Astfel ca intreaga ta viata sa fie un miracol
Si amintirile frumoase.

Curaj si rabdare

Orice s-ar intampla crezi in tine si mergi mai departe.
 Daca as avea puterea sa-mi pun o dorinta pentru tine, mi-ar veni foarte greu sa ma hotarasc ce sa-ti doresc ce dar te-ar ajuta sa-ti gasesti fericirea. In cele din urma as alege curajul.
 Fie ca nici un rau sa nu fie prea lung de strabatut, nici un munte prea greu de suit.
 Fie ca intotdeauna sa-ti gasesti cuvintele potrivite pentru a-i pune la punct pe cei agresivi si genunchi tari pentru a te indeparta cu demnitate.
 Vor veni vremuri in care se va cere mult de la tine, Iti doresc sa ai curaj si putere si intelepciune.

Arta ceaiului

“ Cand un maestru Zen spune: “Poftim o ceasca cu ceai”, el spune de fapt: „ Bea putin din Bodhidharma. Nu te pierde in intrebari inutile: Daca Dumnezeu exista sau nu? Cine a creat lumea? Unde este raiul si unde este Iadul? Si care este teoria Karmei si a renasterii? Cand un maestru Zen spune: „ uita de toate astea, mai bine ia o ceasca de ceai” el spune de fapt: „ Mai degraba devino mai constient, nu te interesa de toate aceste non-sensuri. Asta nu te va ajuta deloc.” Dar sa nu crezi ca el este pasnic. El vorbeste, el de fapt vorbeste cu un ciocan…” OSHO, „The art of TEA”

10 boli cu transmitere...spirituala

10 boli cu transmitere...spirituala Este o jungla acolo, şi nu este mai puţin adevărat despre viaţa spirituală decât orice alt aspect al vieţii. Chiar credem că, doar pentru că cineva a meditat vreme de cinci ani, sau a face 10 ani de practică yoga, aceste persoane ar fi mai puţin nevrotice decât oricare alta persoană ? In cel mai bun caz, probabil că respectivul va fi un pic mai conştient de nevroza sa. Un pic… (iata articolul Marianei Caplan, extras din cartea ”Cu ochii larg deschiși”) 1. Spiritualitate de tip Fast-Food: este spiritualitatea amestecată cu o cultura care celebreaza viteză, multitasking-ul şi gratificarea instantanee. Spiritualitatea de tip Fast-food este un produs al fanteziei comune şi este uşor de înţeles faptul că tentația de a găsi căi rapide și ușoare de a scăpa de suferinţa inerentă condiţiei noastre umane este foarte mare și mulți cad în această capcană. Un lucru este clar, cu toate acestea: transformarea spirituala nu poate avea loc printr-o rezolvare rapida, miraculoasă, fără efort îndelungat, preseverență și sacrificii. 2. Spiritualitatea imitativă: spiritualitatea imitativă se manifestă prin tendinţa de a vorbi, de a ne îmbrăca şi acţiona așa cum noi ne imaginăm că ar proceda o persoană spirituală. Este un fel de spiritualitate imitativă care imită realizarea spirituala in modul in care blana sintetică de leopard imită pielea autentică de leopard. 3. Confuzia Motivaţiilor: Desi dorinta noastra de a creste este reală şi pură, de multe ori se amesteca cu motivaţii mai mici, inclusiv dorinţa de a fi iubit, dorinţa de a aparţine, nevoia de a umple golul nostru sufletesc, convingerea că calea spirituală va elimina toate ambițiile și suferințele noastre, dorința de a ne simți speciali, de a fi considerați mai buni decât ceilalți (neinițiații), de a fi considerați “cei aleși”. 4. Identificarea cu Experienţele spirituale: În această boală, ego-ul se identifică cu experienţa noastră spirituală şi o preia ca fiind al un bun al său, şi astfel începem să credem despre noi înșine că suntem ”evoluați”, încorporând în noi intuiţii care au apărut în noi în anumite momente. În majoritatea cazurilor, aceasta nu durează la nesfârşit, deşi tinde să se întindă pe perioade mai lungi de timp în cei care cred despre ei înşişi fie că s-au iluminat şi / sau cei care îşi desfăşoară activitatea ca profesori spirituali. 5. Ego spiritualizat: Aceasta boala se produce atunci când însăşi structura personalităţii egoiste devine adânc întipărită cu concepte şi idei spirituale. Rezultatul este o structura egoistă, care este “bullet-proof.”(rezistă la gloanțe, este de nepătruns). Când ego-ul devine spiritualizat, suntem devenim ”impenetrabili” la orice ajutor din exterior, lecție nouă sau feedback constructiv. Devenim fiinţe umane impenetrabile care practic nu mai pot asimila nimic datorită autosuficienței lor, care ne stopează din dezvoltarea noastră spirituală, toate în numele de spiritualității !!! 6. Producţia în masă de învăţători spirituali: Există o serie de tradiţii spirituale sau curente la modă, care produc oameni care se cred a fi la un nivel de iluminare spiritual, sau măiestrie, care este mult peste nivelul lor real. Aceasta boala functioneaza ca o bandă rulantă de tip spiritual: ți se aprinde o luminiță, a aduci în interiorul tău, şi – bam! – Eşti iluminat şi gata să iluminezi pe alţii în mod similar. Problema nu este că astfel de profesori predau mai departe, ci faptul că ei înşişi se prezintă ca având un nivel spiritual pe care de fapt nu l-au atins încă. 7. Mândria Spirituală: mândria spirituală apare atunci când practicantul, după ani de efort și de muncă, a atins un anumit nivel de înţelepciune şi folosește această realizare pentru a-și justifica închiderea față de noi alte experiențe și învățături. Un sentiment de “superioritate spirituală” este un alt simptom al acestei boli transmise spiritual. Se manifestă ca un sentiment subtil că “eu sunt mai bun, mai înţelept şi deaspura celorlalți, deoarece eu sunt spiritual.” 8. Spiritul de turmă: De asemenea, descris ca gândire de grup, mentalitatea de cult sau boala ashram, spirit de grup este un virus insidios care conţine mai multe elemente tradiţionale de co-dependenţă. Un grup spiritual face acorduri subtile şi inconştient în ceea ce priveşte modul corect de a gândi, vorbi (vezi limbajul de lemn a la MISA n.n), de a se îmbrăca, şi de a acţiona. Indivizi şi grupuri infectate cu “spiritul de turmă” resping indivizii, atitudinile, şi circumstanţele care nu sunt conforme cu normele de multe ori nescrise ale grupului. 9. Complexul ”Celor Aleși”: complexul poporului ales nu se limitează la evrei. Este credinţa că “Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat şi, simplu spus, mai bun decât orice alt grup.” Există o distincţie importantă între recunoaşterea faptului că ai găsit o cale dreapta, un profesor sau comunitate pentru tine însuți, şi cel ce consideră că a găsit Unica Cale, unicul Guru. 10. Virusul mortal “am ajuns”: Aceasta boala este atât de puternică încât are capacitatea de a fi mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Aceasta este credinţa că “am ajuns” la scopul final al căii spirituale. Progresul nostru spiritual se termină în punctul în care aceasta credinta devine cristalizată în psihicul nostru, iar pentru moment, vom începe să credem că am ajuns la capătul căii, când de fapt în realitate creşterea spirituală încetează. “Esenţa iubirii este percepţie”. Prin urmare, esenţa iubirii de sine este percepţia de sine. Te poți îndrăgosti numai de cineva pe care îl poți vedea clar, așa, ca pe tine însuți. Pentru a iubi trebuie să ai ochi pentru a putea percepe obiectul iubirii tale. Numai în momentul în care te poți vedea pe tine însuți suficient de clar, poți începe să te iubești. ” Eu cred că o parte critică a învăţării discernământului pe calea spirituala este descoperirea bolii omniprezente a egoismului şi auto-înşelării, care sunt în noi toţi. Pentru aceasta este nevoie de un simţ al umorului şi sprijinul prietenilor spirituali reali. Pe măsură ce ne confruntăm cu obstacole în creşterea spirituală, există momente în care este uşor să cazi într-un sentiment de disperare şi auto-desconsiderare şi să îți pierzi încrederea în calea pe care o urmezi. Trebuie să ne păstrăm credinţa, în noi înşine şi în ceilalți, în scopul de a face cu adevărat diferența în această lume. Adaptare după lucrarea Eyes Wide Open: Cultivarea Discernământ pe calea spirituala (Sounds True) Sursa: http://cinesuferadoarme.blogspot.ro/2011/11/10-boli-cu-transmiterespirituala.html

Legătura corp – minte – emoţii

Legătura corp – minte – emoţii Atelier de cunoaştere şi dezvoltare emoţională Trainer: Paula Drosescu 2-3 iunie 2012 Ţi-ai pus întrebarea ce sunt emoţiile şi ce rol joacă în viaţa ta? Ţi s-a întâmplat, măcar o dată în viaţă, să nu poţi să-ţi stăpâneşti ceea ce simţi? Ai fost în situaţia de a nu reacţiona aşa cum ţi-ai dorit într-o situaţie dată? Ai vrea să ştii cum poţi să-mi maximizezi potenţialul? Ai dori să poţi alege starea în care „să funcţionezi”? Ţi-ar plăcea să ştii cum să transformi emoţiile negative în resurse şi să mergi mai departe cu seninătate? Eşti curios/ă să explorezi universul interior? Dacă măcar un la una dintre întrebări răspunsul este DA atunci esti aşteptat(a) la o întâlnire de 2 zile: sâmbăta şi duminica (1-2 iunie 2012) de la 9 la 18 (cu o pauză de 1 oră la prânz). Împreună vom porni într-o călătorie în lumea fascinantă şi profundă a emoţiilor….. ..vom face cunoştinţă cu ele….pentru ca apoi, ...să conștientizezi efectele emoţiilor asupra stării de sănătate, care este ciclul constructiv şi ciclul distructiv al emoţiilor .....spre final vei ști cum să-ţi gestionezi emoţiile, să le foloseşti pentru a te concentra asupra obiectivelor tale personale/de carieră precum şi pentru a genera în jurul tău o stare de bine, armonie, calm…. …..toate acestea desfăşurându-se prin exerciţii practice. Locul de desfăşurare: Cabinetul medical ”Alternative” – str. Neculau 4, 576, A, parter – Păcurari, Iași Înscrierile se fac la telefon 0745284953 sau la adresa de e-mail: paula_drosescu@yahoo.com Taxă de participare: - 250 RON - studenţii beneficiază de o reducere de 20% - pentru fiecare persoană care te însoţeşte beneficiezi de o reducere de 10% din preţului plătit de tine, pentru doi prieteni 15%, etc.... Moderator al grupului dr. Paula Drosescu Cine este moderatorul: http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/despre_noi.html

Cabinet de vindecare

In seara asta, dupa antrenamentul de Tai Chi, mi s-a clarificat "visul", ceea ce imi doresc sa fac in viata asta - sa ma dedic psihoterapiei si altor terapii complementare (masaj, terapie prin culoare, prin miscare, MTC, poate fitoterapie). Sa devin catalizator, ajutor in vindecarea altor oamenii mi-ar da sens vietii, as simti ca nu am trait degeaba. Sa las ca vindecarea sa se intample prin mine, EL sa lucreze prin mine. Sa fac pace cu EL si sa facem o echipa.

Deocamdata e un vis frumos, sa am un cabinet de vindecare. Parca si vad cu ochii mintii cum pana si prin felul in care va arata va favoriza vindecarea.

Ingrijorarea este sinucidere lenta

Cred ca multi dintre noi traim intr-o stare aproape permanenta de ingrijorare, de teama anticipata de cele mai nesemnificative situatii. Iar aceasta stare ne tine intr-o stare permanenta de tensiune si ne impiedica sa ne bucuram de viata.

Daca ne uitam un pic in trecut, la ingrijorarile pe care le-am avut ieri sau saptamana trecuta ne vom da seama ca acele situatii deja s-au rezolvat. Pentru orice a existat o solutie. Nu s-a intamplat nici o catastrofa.
Asadar de ce sa ne mai ingrijoram ?

Aceste ganduri mi-au fost activate de un articol pe care tocmai l-am citit si din care redau cateva ganduri care se merita citite:

"Exista doua motive principale pentru care omul nu trebuie sa-si faca griji. In primul rand, daca nu poate sa preintampine rezultatele de care se teme, are nevoie sa-si pastreze fortele pentru un nou plan de viitor. In al doilea rand, daca poate sa previna raul de care se teme atunci n-are de ce sa-si faca griji, casi astfel isi va risipi energia chiar atunci cand are mai mare nevoie de ea.

Daca omul face in fiecare zi tot ce ii sta in puteri nu are de ce sa se ingrijoreze."

http://blog.schimbarepozitiva.ro/2011/10/ingrijorarea-marea-boala-a-oamenilor/#more-423

Oglinda lui Ghandi

Se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:

Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca,intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator.

viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.
Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!

Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.

Metafora creionului

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Paulo Coelho

Dumnezeu ne dă oamenii care ...

Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem; El ne dă oamenii de care avem NEVOIE... ca să ne ajute să evoluăm, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care am fost destinaţi să fim.

Ceilalti sunt propria noastra oglinda

Deseori ne deranjeaza ceea ce vedem la ceilalti, fara sa constientizam ca exact aceleasi reactii le avem si noi.
De exemplu, eu sunt dezordonata, dar ma deranjeaza dezordinea celor apropiati.
Si Iisus zicea ca inainte de a incerca sa scoatem paiul din ochiul celuilalt, trebuie sa dam atentie barnei din ochiul propriu.
Adesea ceea ce nu ne place la ceilalti este exact ceea ce nu acceptam la noi si avem sa ne iertam in primul rand noua insine.
La fel, ceea ce ne place si apreciem la altii sunt acele calitati care ne plac la noi, sunt resurse personale.

Legile oglinzii

1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face
mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu
critic in celalalt, luptand impotriva lui- ESTE IN MINE.

2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest
lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc inseamna ca NU E
REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte
puternic.

3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca
pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe
care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se
recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.

4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,
pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti
suntem unul.

5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.

Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca zambesc si lumea imi zimbeste.
Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.
Permanent lumea ma oglindeste.

Religia a uitat de Dumnezeu

Religia ortodoxa traditionala vorbeste atat de mult despre diavol (pacat, vina), incat risti sa uiti de Dumnezeu.
Preotii sunt imbracati in haine sumbre negre, bisericile sunt intunecoase... Intra intr-o biserica catolica si acolo ai sa vezi lumina.

Oare cati dintre preotii de astazi (vorbesc despre cei ortodoxi, ca pe restul nu-i cunosc) seamna cu Iisus?

Condamnată la cancer de obiceiurile părinţilor

O britanică în vârstă de 52 de ani suferă de cancer pulmonar în fază terminală deşi nu s-a atins în viaţa ei de ţigări. Părinţii Lyndei Mitchell fumau cam 60 de ţigări pe zi. Viciul lor o condamnă acum la moarte, deşi ea nu a fumat nici măcar o dată.

Are 52 de ani, o fiică de 24 şi puţin timp de trăit. Îşi doreşte un singur lucru: să le vorbească părinţilor despre pericolul la care îi expun pe copii atunci când fumează în prezenţa lor. Lynda Mitchell, din Withywood (Bristol), o fostă muncitoare, speră ca tragica ei, poveste să-i facă pe părinţii fumători să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, notează „The Daily Mail".

„Voi muri din cauza fumatului pasiv", spune femeia, care a primit diagnosticul de boală pulmonară obstructivă cronică, depistată în cazul fumătorilor. „Când se trezea, mama mea îşi aprindea o ţigară. Fuma cam 60 pe zi. Imediat ce mă dădeam jos din pat, simţeam fumul. Tuşeam groaznic", povesteşte Lynda, adăugând că în urmă cu 50 de ani „nimeni nu realiza care sunt efectele fumatului".

Rugăminţi zadarnice

În adolescenţă, Lynda a început să audă că obiceiul mamei sale, June Evans, acum în vârstă de 72 de ani, ar putea avea consecinţe nefaste şi a încercat s-o convingă să se lase de fumat. Abia la începutul anilor '90, aceasta a decis să nu mai fumeze în casă. „Prea târziu. Eram terminată", spune Lynda, care, de la vârsta de un an, fusese diagnosticată cu astm.

A ştiut mereu că mama sa are un obicei prost, dar n-a fost niciodată conştientă de consecinţele fumatului pasiv.„Sunt dovada faptului că poţi muri din cauza asta. Plămânii se formează complet abia la vârsta de 25 de ani. Oamenii îşi ucid copiii prin fumatul pasiv", avertizează Lynda.

Deşi a aflat de ce boală suferă în 2003, doctorii cred că afecţiunea a început s-o macine încă din anii '80. Acum, plămânii ei funcţionează la o capacitate de numai 22%. Are nevoie de un tub de oxigen 24 de ore din 24. Medicii nu pot să spună exact cât mai are de trăit, dar boala
este incurabilă. Lynda Mitchell sprijină campania lansată în Marea Britanie de o fundaţie în vederea interzicerii fumatului în autoturisme dacă în acestea există pasageri sub 18 ani.

O familie distrusă

Mama Lyndei suferă de emfizem pulmonar, iar în urmă cu doi ani a fost diagnosticată cu o altă boală: cancer de piele. Tatăl Lyndei, Ray Evans, a murit în 1990, la vârsta de 60 de ani, doborât de cancer pulmonar.

„Nu aş fi fumat niciodată în prezenţa copiilor, dacă aş fi ştiut care sunt efectele", spune June Evans. „Dacă nu aş fi renunţat la tutun în urmă cu şase ani şi jumătate, acum aş fi moartă", conchide aceasta.

Sursa:http://www.adevarul.ro/societate/viata/Condamnata_la_cancer_de_obiceiurile_parintilor_0_285571940.html

Pilda magarului batran

Într-o buna zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, şi făcu asta ore întregi, în timp ce ţăranul îşi frământa mâinile, gândindu-se ce mai e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi aşa era bătrân, în vreme ce fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie astupată odată şi-odată. El ajunse la concluzia că nu mai merita osteneala de a-l scoate pe măgar din fundul fântânii, aşa că îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă o lopată şi se puseră să arunce de zor pământ în fântână.
La început, măgarul se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după o grămadă de lopeţi de pământ aruncate, se potoli şi tăcu. Mirat, ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase cu gura căscată... În loc să fie îngropat de viu, măgarul cel bătrân făcea ceva la care ţăranul nu se gândise: la fiecare lopată de pământ aruncată, animalul se scutura cu putere şi păşea deasupra... Nu după multă vreme, toţi văzură cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări fremătând peste ghizd şi o tuli pe imaş!

Viaţa aruncă oricum în noi cu pământ, noroi şi cu tot felul de greutăţi... Dacă în plus suntem „măgari“ şi cădem în „fântâna“ conjuncturilor neprielnice, a grijilor nenumărate, a pesimismului şi a neîncrederii, secretul pentru a ieşi de acolo este să ne scuturăm de acest pământ şi să-l folosim pentru a urca, pas cu pas, până ieşim la liman. Fiecare din greutăţile noastre este, până la urmă, un prilej pentru un pas înainte. Putem ieşi chiar şi din prăpăstiile celor mai teribile nenorociri dacă nu ne dăm bătuţi niciodată.

Să folosim, aşadar, până şi noroiul aruncat peste noi ca să înaintăm perseverenţi în direcţia bună.
Să ţinem minte cele 3 reguli pentru o viaţă liniştită şi împăcată:

1) Să ne curăţim inima de frică şi neîncredere, iar mintea de griji inutile şi pesimism;
2) Să ne simplificăm viaţa, dăruind mai mult şi aşteptând mai puţin;
3) Să ne scuturăm mereu de pământul aruncat peste noi, pentru că pământul se întoarce în pământ, dar sufletul este fără preget şi urcă la cer. În viaţa aceasta, noi trebuie să fim soluţii, nu probleme.

Totul este Brahma

Un discipol a invatat de la maestrul sau urmatoarea sutra: "Eu sunt Brahma, tu esti Brahma, totul este Brahma". Maestrul i-a spus sa mediteze cat mai des la aceasta sutra si el era foarte sarguincios.

Intr-o zi, in timp ce mergea prin oras, discipolul vede ca toti oamenii alergau speriati in directia opusa celei in care mergea el. "De ce alergi?", il intreaba pe unul dintre ei. "Cum, nu stii? Elefantul alb a evadat de la circ si acum calca totul in picioare", ii raspunde omul si fuge mai departe. "Aaaa, eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma, ce pot sa patesc?" se intreaba discipolul si merge mai departe.

Ajunge pe strada unde se afla elefantul alb. La capatul ei se vedea un nor de praf si oameni care fugeau ingroziti. Isi da seama ca acolo e elefantul si merge linistit mai departe, zicandu-si in continuare: "eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma, ce pot sa patesc?".

Elefantul alb era deja aproape de el. Dintr-un tufis apropiat se aude o voce: "ascunde-te, vine elefantul alb si calca totul in picioare!". "Nuuu, ce pot sa patesc?" raspunde discipolul. "Eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma". Elefantul ajunge la el, il calca fara ezitare si pleaca mai departe. Cand isi revine, se duce mai mult tarandu-se direct la maestru, ii povesteste ce a patit si il intreaba inca socat: "Maestre, nu mi-ai spus tu ca totul este Brahma? Ca el e Brahma, eu sunt Brahma?". Maestrul il priveste cu compasiune si ii raspunde: "da, dar si vocea din tufis e tot Brahma".

Morala
Se intampla adesea sa luam lucrurile in mod fanatic, fara a le intelege in profunzime si atunci actiunile noastre nu mai sunt in echilibru cu lumea si cu noi insine.

Trei porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

-Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa
retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “SCHIMBA LUMEA”.

“Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.”Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce-ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “SCHIMBA-I PE CEILALTI”.

“Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.” El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.

-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:” SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI”.

“Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

-Asa este, spuse batranul.

-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI”. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. “In lupta devenim orbi, isi spuse el.” Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

-Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

-Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria “ACCEPTA-I PE CEILALTI”. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

-Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: “ACCEPTA LUMEA”. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

-Ce-ai invatat pe drumul acesta?

-Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

-Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Viata ca o prajitura

Uneori ne întrebam: De ce merit eu una ca asta? De ce Dumnezeu mi-a facut una ca asta?

Iata în cele de mai jos, o frumoasa explicatie.

O tânara i-a povestit mamei sale ca de o vreme toate îi merg rau: ca nu se mai descurca la algebra, ca prietenul ei a renuntat la ea si, pe deasupra, ca cea mai buna prietena s-a mutat în alta localitate.

În acest timp mama se pregatea sa faca o prajitura si o întreba pe fiica ei daca i-ar placea un cremes.

- Sigur ca da, mama! Îmi place foarte mult cum faci cremesul, raspunse fata.

Când toate ingredientele au fost asezate pe masa, mama o îndemna:

- Uite, gusta putin ulei de gatit!
- Nicidecum, spuse fata uimita.
- Dar ce zici de câteva oua nefierte?
- Oribil, mami!
- Atunci poate preferi niste faina? Sau poate putin bicarbonat?
- Mama, toate acestea sunt dezgustatoare!
- Desigur, raspunse mama. Toate aceste lucruri luate separat sunt rele la gust. Dar când sunt puse împreuna asa cum trebuie, atunci din ele iese o delicioasa prajitura.

Morala
Dumnezeu lucreza în acelasi fel. De multe ori ne întrebam de ce ne lasa sa trecem prin vremuri asa grele. Dar atunci când Dumnezeu rânduieste lucrurile asa cum stie si când stie, nu se poate sa nu fie spre binele nostru. Nu ne ramâne decât sa avem încredere în El si, în cele din urma, din toate „ingredientele” puse laolalta va iesi ceva minunat.

A fi, pur si simplu

O femeie aflata în coma era pe punctul de a muri. dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit în fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti? a întrebat-o o Voce
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am întrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am întrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt învatatoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.
- Sunt crestina.
- Nu te-am întrebat care e religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica în fiecare zi si a dat de pomana celor sarmani.
- Nu te-am întrebat ce ai facut tu, ci cine esti tu.


Morala
În mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa înapoi pe pamânt. Când s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, întreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.