Cred ca multi dintre noi traim intr-o stare aproape permanenta de ingrijorare, de teama anticipata de cele mai nesemnificative situatii. Iar aceasta stare ne tine intr-o stare permanenta de tensiune si ne impiedica sa ne bucuram de viata.
Daca ne uitam un pic in trecut, la ingrijorarile pe care le-am avut ieri sau saptamana trecuta ne vom da seama ca acele situatii deja s-au rezolvat. Pentru orice a existat o solutie. Nu s-a intamplat nici o catastrofa.
Asadar de ce sa ne mai ingrijoram ?
Aceste ganduri mi-au fost activate de un articol pe care tocmai l-am citit si din care redau cateva ganduri care se merita citite:
"Exista doua motive principale pentru care omul nu trebuie sa-si faca griji. In primul rand, daca nu poate sa preintampine rezultatele de care se teme, are nevoie sa-si pastreze fortele pentru un nou plan de viitor. In al doilea rand, daca poate sa previna raul de care se teme atunci n-are de ce sa-si faca griji, casi astfel isi va risipi energia chiar atunci cand are mai mare nevoie de ea.
Daca omul face in fiecare zi tot ce ii sta in puteri nu are de ce sa se ingrijoreze."
http://blog.schimbarepozitiva.ro/2011/10/ingrijorarea-marea-boala-a-oamenilor/#more-423
luni, 7 noiembrie 2011
vineri, 16 septembrie 2011
Oglinda lui Ghandi
Se spune ca cineva l-ar fi intrebat pe Gandhi in legatura cu factorii care distrug fiinta umana si ca el ar fi raspuns:
Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca,intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator.
viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.
Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.
Politica fara principii, placerea fara angajament, bogatia fara munca,intelepciunea fara caracter, afacerile fara de morala, stiinta fara umanitate si rugaciunea fara caritate.
Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator.
viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul.
Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.
joi, 28 iulie 2011
Metafora creionului
Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Paulo Coelho
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
Paulo Coelho
miercuri, 24 noiembrie 2010
Dumnezeu ne dă oamenii care ...
Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem; El ne dă oamenii de care avem NEVOIE... ca să ne ajute să evoluăm, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care am fost destinaţi să fim.
vineri, 29 octombrie 2010
Ceilalti sunt propria noastra oglinda
Deseori ne deranjeaza ceea ce vedem la ceilalti, fara sa constientizam ca exact aceleasi reactii le avem si noi.
De exemplu, eu sunt dezordonata, dar ma deranjeaza dezordinea celor apropiati.
Si Iisus zicea ca inainte de a incerca sa scoatem paiul din ochiul celuilalt, trebuie sa dam atentie barnei din ochiul propriu.
Adesea ceea ce nu ne place la ceilalti este exact ceea ce nu acceptam la noi si avem sa ne iertam in primul rand noua insine.
La fel, ceea ce ne place si apreciem la altii sunt acele calitati care ne plac la noi, sunt resurse personale.
Legile oglinzii
1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face
mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu
critic in celalalt, luptand impotriva lui- ESTE IN MINE.
2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest
lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc inseamna ca NU E
REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte
puternic.
3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca
pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe
care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se
recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.
4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,
pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti
suntem unul.
5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.
Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca zambesc si lumea imi zimbeste.
Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.
Permanent lumea ma oglindeste.
De exemplu, eu sunt dezordonata, dar ma deranjeaza dezordinea celor apropiati.
Si Iisus zicea ca inainte de a incerca sa scoatem paiul din ochiul celuilalt, trebuie sa dam atentie barnei din ochiul propriu.
Adesea ceea ce nu ne place la ceilalti este exact ceea ce nu acceptam la noi si avem sa ne iertam in primul rand noua insine.
La fel, ceea ce ne place si apreciem la altii sunt acele calitati care ne plac la noi, sunt resurse personale.
Legile oglinzii
1. Tot ceea ce ma deranjeaza la altul, nu-mi place, cred ca eu as face
mai bine, l-as schimba, etc.-TOTUL ESTE IN MINE, deci tot ceea ce eu
critic in celalalt, luptand impotriva lui- ESTE IN MINE.
2. Tot ceea ce altii critica in mine, lupta sa ma schimbe, iar acest
lucru ma enerveaza, ma deranjeaza, ma irita, etc inseamna ca NU E
REZOLVAT IN MINE. Egoul este cel jignit, deoarece am un ego foarte
puternic.
3. Tot ceea ce altii critica in mine incercand sa ma schimbe, dar daca
pe mine nu ma deranjeaza, atunci ESTE PROBLEMA LOR, neputinta lor pe
care o reflecta asupra mea, pentru ca ei nu pot, nu au curajul sa se
recunoasca in ei insisi.Nu le convine, le e frica.
4. Tot ceea ce iubesc in celalalt, IUBESC IN MINE, exista in mine,
pentru ca ma recunosc in persoana celuilalt, pentru ca stiu ca toti
suntem unul.
5. LUMEA CARE MA INCONJOARA E O OGLINDA.
Daca ma uit in ea, ma vad pe mine.
Daca zambesc si lumea imi zimbeste.
Daca ma uit urat si ea ma priveste urat.
Permanent lumea ma oglindeste.
marți, 29 iunie 2010
Religia a uitat de Dumnezeu
Religia ortodoxa traditionala vorbeste atat de mult despre diavol (pacat, vina), incat risti sa uiti de Dumnezeu.
Preotii sunt imbracati in haine sumbre negre, bisericile sunt intunecoase... Intra intr-o biserica catolica si acolo ai sa vezi lumina.
Oare cati dintre preotii de astazi (vorbesc despre cei ortodoxi, ca pe restul nu-i cunosc) seamna cu Iisus?
Preotii sunt imbracati in haine sumbre negre, bisericile sunt intunecoase... Intra intr-o biserica catolica si acolo ai sa vezi lumina.
Oare cati dintre preotii de astazi (vorbesc despre cei ortodoxi, ca pe restul nu-i cunosc) seamna cu Iisus?
vineri, 25 iunie 2010
Condamnată la cancer de obiceiurile părinţilor
O britanică în vârstă de 52 de ani suferă de cancer pulmonar în fază terminală deşi nu s-a atins în viaţa ei de ţigări. Părinţii Lyndei Mitchell fumau cam 60 de ţigări pe zi. Viciul lor o condamnă acum la moarte, deşi ea nu a fumat nici măcar o dată.
Are 52 de ani, o fiică de 24 şi puţin timp de trăit. Îşi doreşte un singur lucru: să le vorbească părinţilor despre pericolul la care îi expun pe copii atunci când fumează în prezenţa lor. Lynda Mitchell, din Withywood (Bristol), o fostă muncitoare, speră ca tragica ei, poveste să-i facă pe părinţii fumători să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, notează „The Daily Mail".
„Voi muri din cauza fumatului pasiv", spune femeia, care a primit diagnosticul de boală pulmonară obstructivă cronică, depistată în cazul fumătorilor. „Când se trezea, mama mea îşi aprindea o ţigară. Fuma cam 60 pe zi. Imediat ce mă dădeam jos din pat, simţeam fumul. Tuşeam groaznic", povesteşte Lynda, adăugând că în urmă cu 50 de ani „nimeni nu realiza care sunt efectele fumatului".
Rugăminţi zadarnice
În adolescenţă, Lynda a început să audă că obiceiul mamei sale, June Evans, acum în vârstă de 72 de ani, ar putea avea consecinţe nefaste şi a încercat s-o convingă să se lase de fumat. Abia la începutul anilor '90, aceasta a decis să nu mai fumeze în casă. „Prea târziu. Eram terminată", spune Lynda, care, de la vârsta de un an, fusese diagnosticată cu astm.
A ştiut mereu că mama sa are un obicei prost, dar n-a fost niciodată conştientă de consecinţele fumatului pasiv.„Sunt dovada faptului că poţi muri din cauza asta. Plămânii se formează complet abia la vârsta de 25 de ani. Oamenii îşi ucid copiii prin fumatul pasiv", avertizează Lynda.
Deşi a aflat de ce boală suferă în 2003, doctorii cred că afecţiunea a început s-o macine încă din anii '80. Acum, plămânii ei funcţionează la o capacitate de numai 22%. Are nevoie de un tub de oxigen 24 de ore din 24. Medicii nu pot să spună exact cât mai are de trăit, dar boala
este incurabilă. Lynda Mitchell sprijină campania lansată în Marea Britanie de o fundaţie în vederea interzicerii fumatului în autoturisme dacă în acestea există pasageri sub 18 ani.
O familie distrusă
Mama Lyndei suferă de emfizem pulmonar, iar în urmă cu doi ani a fost diagnosticată cu o altă boală: cancer de piele. Tatăl Lyndei, Ray Evans, a murit în 1990, la vârsta de 60 de ani, doborât de cancer pulmonar.
„Nu aş fi fumat niciodată în prezenţa copiilor, dacă aş fi ştiut care sunt efectele", spune June Evans. „Dacă nu aş fi renunţat la tutun în urmă cu şase ani şi jumătate, acum aş fi moartă", conchide aceasta.
Sursa:http://www.adevarul.ro/societate/viata/Condamnata_la_cancer_de_obiceiurile_parintilor_0_285571940.html
Are 52 de ani, o fiică de 24 şi puţin timp de trăit. Îşi doreşte un singur lucru: să le vorbească părinţilor despre pericolul la care îi expun pe copii atunci când fumează în prezenţa lor. Lynda Mitchell, din Withywood (Bristol), o fostă muncitoare, speră ca tragica ei, poveste să-i facă pe părinţii fumători să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, notează „The Daily Mail".
„Voi muri din cauza fumatului pasiv", spune femeia, care a primit diagnosticul de boală pulmonară obstructivă cronică, depistată în cazul fumătorilor. „Când se trezea, mama mea îşi aprindea o ţigară. Fuma cam 60 pe zi. Imediat ce mă dădeam jos din pat, simţeam fumul. Tuşeam groaznic", povesteşte Lynda, adăugând că în urmă cu 50 de ani „nimeni nu realiza care sunt efectele fumatului".
Rugăminţi zadarnice
În adolescenţă, Lynda a început să audă că obiceiul mamei sale, June Evans, acum în vârstă de 72 de ani, ar putea avea consecinţe nefaste şi a încercat s-o convingă să se lase de fumat. Abia la începutul anilor '90, aceasta a decis să nu mai fumeze în casă. „Prea târziu. Eram terminată", spune Lynda, care, de la vârsta de un an, fusese diagnosticată cu astm.
A ştiut mereu că mama sa are un obicei prost, dar n-a fost niciodată conştientă de consecinţele fumatului pasiv.„Sunt dovada faptului că poţi muri din cauza asta. Plămânii se formează complet abia la vârsta de 25 de ani. Oamenii îşi ucid copiii prin fumatul pasiv", avertizează Lynda.
Deşi a aflat de ce boală suferă în 2003, doctorii cred că afecţiunea a început s-o macine încă din anii '80. Acum, plămânii ei funcţionează la o capacitate de numai 22%. Are nevoie de un tub de oxigen 24 de ore din 24. Medicii nu pot să spună exact cât mai are de trăit, dar boala
este incurabilă. Lynda Mitchell sprijină campania lansată în Marea Britanie de o fundaţie în vederea interzicerii fumatului în autoturisme dacă în acestea există pasageri sub 18 ani.
O familie distrusă
Mama Lyndei suferă de emfizem pulmonar, iar în urmă cu doi ani a fost diagnosticată cu o altă boală: cancer de piele. Tatăl Lyndei, Ray Evans, a murit în 1990, la vârsta de 60 de ani, doborât de cancer pulmonar.
„Nu aş fi fumat niciodată în prezenţa copiilor, dacă aş fi ştiut care sunt efectele", spune June Evans. „Dacă nu aş fi renunţat la tutun în urmă cu şase ani şi jumătate, acum aş fi moartă", conchide aceasta.
Sursa:http://www.adevarul.ro/societate/viata/Condamnata_la_cancer_de_obiceiurile_parintilor_0_285571940.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
